Dictionar

capricios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capricieux, it. capriccioso)

1. care are capricii.
2. cu manifestări inegale și neașteptate, cu toane; inconsecvent, schimbător.
3. (despre lucruri) neobișnuit, ciudat.
4. (antonim) necapricios.
 

cochet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coquet)

1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios.
 

delicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
 

detestabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détestable, lat. detestabilis)

1. demn de dispreț, de ură.
2. (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut.
 

dezobiectiviza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (dez- + obiectiviza)

1. (despre lucruri) a-și pierde caracterul obiectiv.
 

extraordinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)

1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional.
2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite.
3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional.
4. (despre lucruri) foarte bun, excelent.