albinet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (albină + -et)

1. mulțime (mare) de albine; albinărie, roi.

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

apicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apicole)

1. care se referă la creșterea albinelor.
2. care se obține de la albine.
3. care se referă la apicultură, la extracția mierii și a cerii produse de albine, la dispozitivele folosite de apicultor.
4. provenit din albinărit, referitor la albinărit.

apicultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apiculture)

1. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit.

apide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apidés)

1. familie de insecte himenoptere: albinele, bondarii etc.

apidologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apidologie)

1. studiul biologic al albinei domestice.