cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.

adiastolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiastolie)

1. jenă provocată diastolei inimii și umplerii cavităților ei.

alotriomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. allotriomorph)

1. (despre minerale) care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

amalgam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgame, lat. amalgama)

1. aliaj de mercur cu alt metal.
2. amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte2. (fig.) amestec de elemente diverse.