Dictionar

adiastolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiastolie)

1. jenă provocată diastolei inimii și umplerii cavităților ei.
 

biospeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biospéléologie)

1. știință care studiază formele de viață care trăiesc în interiorul cavităților terestre, naturale sau artificiale.
 

cardicetazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiectasie)

1. dilatare a cavităților inimii.
 

cavernoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavernoscopie)

1. examinare a cavităților pulmonare cu cavernoscopul.
 

diafanoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphanoscopie)

1. (med.) examen al cavităților interne ale corpului prin transparență sub acțiunea unei surse luminoase; diascopie.
 

dilatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dilatateur, lat. dilatator)

1. adj. care dilată.
2. (despre mușchi) care servește pentru a dilata pereții cavităților pe care se inserează.
3. s. n. instrument chirurgical cu care se lărgește un orificiu sau o cavitate.