Dictionar

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (mușchi) la acomodarea cristalinului.
 

aductor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducteur, lat. adductor)

1. (mușchi) care produce aducție (1).
 

agonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agoniste)

1. adj., s. m. (mușchi) care produce o anumită mișcare.
2. adj., s. n. (substanță, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.
 

anconeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anconé)

1. (mușchi) extensor al antebrațului, înapoia cotului.
 

antagonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)

1. adj. antagonic.
2. adj., s. n. (substanță, agent, mușchi) care împiedică efectele agonistului2 (II).