OK
X
plantat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (planta)
1.
plantare.
plantație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
plantatio
2.
FR
plantation;
plantage
3.
EN
plantation;
planting
4.
DE
plantage;
anpflanzung
5.
RU
плaнтaция;
нaсaждение
6.
HU
ültetvény
plantație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. plantation, lat. plantatio)
1.
unitate
de
producție
agricolă
pentru
cultivarea
unor
plante
tehnice
speciale
(bumbac,
cauciuc,
cafea
etc.).
2.
totalitatea
plantelor
(din
aceeași
specie)
cultivate
pe
un
teren
special
amenajat.
3.
plan
după
care
se
așază
în
scenă
elementele
decorului
și
mobilierului.
plantator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (planta + -tor)
1.
s.
m.
f.
cel
care
se
ocupă
de
plantarea
răsadurilor,
a
viței
de
vie
etc.
2.
proprietar
al
unei
plantații.
3.
s.
n.
unealtă
baston,
la
săparea
gropilor
în
care
se
introduc
puieții.
4.
utilaj
pentru
plantarea
mecanizată
a
minelor.
5.
s.
f.
mașină
de
plantat.
alveolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alvéole)
1.
cavitate
de
implantare
a
dinților
în
osul
maxilar.
2.
~
pulmonară
=
fiecare
dintre
micile
cavități
ce
se
găsesc
în
plămâni
la
capătul
bronhiilor.
3.
căsuță
construită
de
albine
în
fagure.
4.
(bot.)
scobitură.
5.
locaș
în
care
stau
semințele
în
distribuitorul
unei
semănători
sau
al
unui
trior.
6.
loc
retras
de
la
alinierea
unei
străzi,
a
unei
alei,
dintr-un
spațiu
plantat.
7.
scobitură
creată
la
suprafața
unei
roci
omogene.
8.
~
eoliană
=
mică
adâncitură
a
solului
săpată
de
vânt
în
regiunile
de
deșert.
9.
fiecare
dintre
scobiturile
practicate
în
balconetul
unui
frigider,
pentru
păstrarea
ouălor.
ancadrament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. encadrement)
1.
(arhit.)
ceea
ce
înconjoară
o
deschidere;
(prin
ext.)
ceea
ce
înconjoară
ca
un
cadru.
2.
ceea
ce
constituie
cadrul
unei
gravuri,
unui
tablou
etc.
3.
chenar
sau
cadru
decorativ
care
înconjoară
o
ușă,
o
fereastră.
4.
bordură
îngustă
de
cărămidă,
împrejmuire
de
vegetație
care
mărginește
un
spațiu
plantat.
5.
ansamblu
de
clădiri
sau
de
plantații
care
înconjoară
o
piață.
arboret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. arboretum)
1.
s.
n.
teren
plantat
cu
numeroase
specii
de
arbori
și
arbuști
și
destinat
studiului
condițiilor
lor
de
dezvoltare.
2.
s.
m.
partea
superioară
a
unui
catarg.
astroblast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astroblaste)
1.
celulă
glială
triunghiulară
cu
expansiuni
citoplasmatice
implantate
pe
pereții
vaselor.
autotransplant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autotransplant)
1.
fragment
de
țesut
transplantat
într-o
altă
parte
a
corpului
aceluiași
individ.
barbă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barbe)
1.
fiecare
dintre
perișorii
implantați
în
tija
unei
pene
de
pasăre.