bordură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordure)

1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar.
2. margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură.
3. margine a trotuarului.

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.

borda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. border)

1. a garnisi cu bordură (1).
2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.

flanșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Flansche)

1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc.
2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă.

greco

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grecque, it. greca)

1. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc.

mantinelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mantinella)

1. bordură (gard, zid) cu colțurile rotunjite, care înconjură terenul de hochei pe gheață și marginea unor pârtii de bob.
2. marginea internă a unei mese de biliard.

pateliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patelliforme)

1. de forma unui potir sau unei farfurii cu bordură; în formă de patelă sau de rotulă.