agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

banană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banane, port. banana)

1. fructul bananierului.
2. fișă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului.

bieletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biellette)

1. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale.

buterolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouterolle)

1. 1.. unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit.
2. capătul inferior, modelat decorativ, al unei teci de sabie.

captator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. capteur)

1. dispozitiv tehnic pentru captare.
2. ~ solar = instalație pentru captarea și transformarea energiei solare în energie termică sau electrică.
3. ~ de curent = dispozitiv montat la capătul unui troleu pentru a face un contact alunecător cu firul aerian.