agamospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamospermie)

1. (biol.) tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație (ex. apomixie).

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ampeloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ampélothérapie)

1. folosirea strugurilor în scop terapeutic; cură pe bază de struguri (inițial se recomanda să nu se mănânce nici pielea și nici semințele).

apiol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apiol)

1. ulei volatil din semințele de pătrunjel, ca febrifug și emenagog.

autocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autochorie)

1. (bot.) fenomenul prin care anumite specii de plante își dispersează singure semințele; răspândire a semințelor prin mijloacele proprii ale plantei.
2. (antonim) alocorie.