alocorie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. allochorie)
Etimologie: (fr. allochorie)
1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
2. (antonim) autocorie.