OK
X
radioactiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. radioctif, germ. radioaktiv)
1.
(despre
elemente)
care
prezintă
radioactivitate.
2.
referitor
la
radioactivitate.
radioactivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)
1.
proprietate
a
unor
elemente
de
a
emite,
prin
dezintegrare
spontană,
radiații
corpusculare
și
electromagnetice.
actinide
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (fr. actinides, germ. Aktiniden)
1.
grupă
de
elemente
radioactive
cu
proprietăți
analoage
actiniului.
actinifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actinifère)
1.
care
produce
emanații
radioactive.
actiniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinium)
1.
element
chimic
radioactiv
din
minereurile
de
uraniu.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
americiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. américium)
1.
(chimie)
element
radioactiv
sintetic
aparținând
seriei
chimice
a
actinidelor,
obținut
din
uraniu
prin
bombardarea
acestuia
cu
particule
α
accelerate,
cu
numărul
atomic
95
și
simbolul
Am.
2.
(var.)
americium.
astatiniu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Astatinium, fr. astatine)
1.
(chimie)
element
chimic
radioactiv
din
grupul
halogenilor,
cu
numărul
atomic
85
și
simbolul
At.
2.
(var.)
astatin.