OK
X
acceptor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accepteur)
1.
(atom)
capabil
a
primi
electroni
suplementari.
2.
(substanță
chimică)
care
poate
fixa
o
altă
substanță.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
ionizație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ionisation)
1.
(fizică)
procesul
prin
care
un
atom
sau
o
moleculă
capătă
o
sarcină
negativă
sau
pozitivă,
prin
câștigarea
sau
pierderea
de
electroni
(atomul
sau
molecula
încărcată
electric
se
numește
ion);
ionizare.
2.
tratament
medical
care
constă
în
introducerea
în
organism
a
ionilor;
ionoterapie.