abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.

afectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. caracterul fenomenelor afective.
2. ansamblu al proceselor afective; mulțimea fenomenelor care constituie viața afectivă (sentimente, emoții).
3. facultatea de a experimenta, ca răspuns la orice acțiune asupra sensibilității, sentimente sau emoții; comportare emotivă; sensibilitate sufletească.

agnosticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnosticisme)

1. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor.

alopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopsychose)

1. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.