OK
X
acreditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acredita)
1.
acțiunea
de
a
acredita.
2.
scrisori
de
~
=
documente
diplomatice
prin
care
se
confirmă
calitatea
unui
reprezentant
diplomatic.
acta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. acta)
1.
pl.
colecție
de
documente,
registre
etc.
2.
titlu
al
unor
periodice,
colecții
de
lucrări
științifice
publicate
de
o
societate,
de
o
instituție.
alfabetar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (alfabet + -ar)
1.
set
cu
literele
alfabetului
decupat
pentru
predarea
scris-cititului.
2.
instrument
de
evidență
care
indică
litera
la
care
au
fost
arhivate
unele
documente.
analist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. analyste)
1.
specialist
în
analiza
matematică,
informatică,
economică,
psihologică
etc.
2.
(psihanaliză)
persoană
care
efectuează
o
analiză;
psihanalist.
3.
(inform.)
~
programator
=
specialist
care
selectează
metodele
de
utilizat
pentru
a
rezolva
o
problemă
pe
computer.
4.
(economie)
~
financiar
=
specialist
angajat
de
bănci,
societăți
financiare
sau
persoane
fizice,
care
este
însărcinat
cu
studierea
documentelor
financiare
emanate
de
companii
pentru
a
trage
concluzii
despre
solvabilitatea
acestora,
perspectivele
acestora
și
mișcarea
titlurilor
lor
în
bursă.
apocrif, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)
1.
adj.
(despre
documente,
scrieri)
atribuit
în
mod
fals
unui
alt
autor;
neautentic.
2.
s.
n.
scriere
religioasă
nerecunoscută
de
canoane.
aprecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. apprecatio)
1.
(istorie)
scurtă
rugăciune
finală
de
binecuvântare
în
documentele
medievale.
2.
(prin
ext.)
formulă
de
încheiere.