OK
X
aprecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. apprecatio)
1.
(istorie)
scurtă
rugăciune
finală
de
binecuvântare
în
documentele
medievale.
2.
(prin
ext.)
formulă
de
încheiere.
benedicțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. benedictio, fr. bénédiction)
1.
grație,
binecuvântare
(solemnă).
hierurgie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hiérurgie)
1.
serviciu
divin
de
binecuvântare
și
sfințire
a
omului
și
a
firii
înconjurătoare.
impunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (impune)
1.
acțiunea
de
a
(se)
impune
și
rezultatul
ei;
silă,
constrângere.
2.
aplicare
a
unei
pedepse,
a
unei
prevederi
etc.
3.
operație
fiscală
care
constă
în
stabilirea
persoanei,
a
termenului
și
a
sumei
ce
urmează
să
fie
plătită
statului
ca
impozit;
impozare,
impozat;
(concret.)
impozit.
4.
(în
ritul
catolic)
~a
mâinilor
=
binecuvântare
prin
punerea
mâinilor
pe
capul
cuiva.
5.
remarcare,
afirmare.