Dictionar

Rezultate secundare (Trage):

Abstrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.

2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.


Atrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.

2. a determina (pe cineva) facă ceva.

3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.

4. a avea drept consecinţă.


Contrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. contrahere)

1. refl. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică.

2. (med.) a se contracta.

3. tr. a reduce o frază la o propoziţie prin reducerea fiecărei propoziţii la o parte din ea.


Distrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. distraire)

1. a abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc.


Extrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. extrahere)

1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.

2. a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.

3. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.

4. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr.


Retrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. retragere, după fr. retirer)

1. tr. a trage înapoi.

2. a lua înapoi ceva.

3. (fig.) a retracta.

4. refl. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului.

5. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc.

6. a merge înapoi, a pleca.

7. (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație.

8. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Abstractivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstractivité)

1. aptitudinea de a abstrage.