OK
X
abstrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1.
tr.
a
efectua
o
abstractizare.
2.
refl.
a
se
izola
de
realitatea
înconjurătoare.
atrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. attirer)
1.
a
trage,
a
duce
la
(către)
sine.
2.
a
determina
(pe
cineva)
să
facă
ceva.
3.
(fig.)
a
ademeni;
a
stârni
curiozitate,
interes.
4.
a
avea
drept
consecință.
contrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. contrahere)
1.
refl.
(despre
două
vocale,
silabe
învecinate)
a
se
reduce
la
o
singură
emisiune
vocalică.
2.
(med.)
a
se
contracta.
3.
tr.
a
reduce
o
frază
la
o
propoziție
prin
reducerea
fiecărei
propoziții
la
o
parte
din
ea.
distrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. distraire)
1.
a
abate
gândul,
atenția
cuiva
de
la
ceva
care
îl
preocupă,
îl
obsedează
etc.
extrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. extrahere)
1.
a
separa
ceva
dintr-o
materie
încorporată.
2.
a
scoate
un
corp
din
locul
în
care
a
intrat
sau
unde
s-a
format.
3.
a
scoate
un
citat,
un
fragment
dintr-un
text.
4.
a
calcula
rădăcina
(pătrată,
cubică)
a
unui
număr.
retrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. retragere, după fr. retirer)
1.
tr.
a
trage
înapoi.
2.
a
lua
înapoi
ceva.
3.
(fig.)
a
retracta.
4.
refl.
(despre
armate)
a
părăsi
pozițiile
din
fața
inamicului.
5.
a
ieși
voluntar
dintr-o
funcție,
dintr-o
instituție
etc.
6.
a
merge
înapoi,
a
pleca.
7.
(despre
mijloace
de
transport
în
comun)
a
ieși
din
circulație.
8.
(despre
ape
curgătoare)
a
reintra
în
albie
după
revărsare.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
absorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)
1.
încorporare
a
unei
substanțe
oarecare
de
către
un
corp
lichid
sau
solid,
de
către
celule,
țesuturi
sau
organe.
2.
mișcare
a
intensității
unei
radiații
care
trece
printr-un
corp,
din
cauza
pierderii
de
energie.
3.
încrucișare
a
unei
rase
perfecționate
cu
una
neameliorată.
4.
(ec.)
fuziune
de
întreprinderi
sau
de
societăți
în
beneficiul
uneia
dintre
ele.
5.
(jur.)
drept
al
unei
instanțe
superioare
de
a
lua
din
competența
instanțelor
inferioare
o
cauză
în
curs
de
judecare.
6.
absorbire.
7.
extragere,
aspirare.