intratabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. intrattabile)

1. (cu) care nu se poate trata.

intrateluric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratelluric)

1. (despre cristale de mineral magmatic) dintr-o topitură magmatică, în interiorul scoarței, înainte de ieșirea la suprafață sub formă de lavă.

intratoracic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrathoracique)

1. în, din cavitatea toracică.

intratraheal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratracheal)

1. în, din interiorul traheii.

intratropical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratropical)

1. situat între tropice.

intratubal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratubal)

1. (anat.) în interiorul unui organ tubular.

cambriolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cambriolage)

1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.

colhoznic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. kolhoznik)

1. I. care ține de colhoz, privitor la colhoz; (înv.) colhozian.
2. II. membru al unui colhoz; țăran care a intrat în colhoz; (înv.) colhozian.

comparator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparateur)

1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii.

dublet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doublet)

1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc.
2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite.
3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate.
4. ~ electric = dipol electric.

extrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. extrahere)

1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.
2. a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
3. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.
4. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr.

fonostetograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonostéthographe)

1. aparat pentru înregistrarea zgomotelor intratoracice.