intrateluric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratelluric)

1. (despre cristale de mineral magmatic) dintr-o topitură magmatică, în interiorul scoarței, înainte de ieșirea la suprafață sub formă de lavă.

comparator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparateur)

1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii.

miscegenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. miscegenation)

1. proces de metisare a diferitelor rase intrate în compact biosocial lent.

neurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neurine)

1. substanță organică toxică în materiile intrate în putrefacție.

registratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Registratur)

1. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu.

triplet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. triplet)

1. s. n. al treilea dintre trei exemplare de același fel.
2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite.
3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale.
4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente.
5. obiectiv fotografic cu trei lentile.
6. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni.