abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

bioglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioglyphe)

1. urmă lăsată de viețuitoarele fosile pe straturile sedimentare.

cuestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cuesta)

1. formă de relief cu un povârniș, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților.

dejivra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégivrer)

1. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice).

diageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diagenèse)

1. (geologie) totalitatea proceselor de transformare a sedimentelor într-o rocă sedimentară; nume dat tuturor transformărilor suferite de straturile geologice după depunerea lor.

diastrofism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diastrophisme)

1. totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice.