îmbiba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/imbiber, lat. imbibere)

1. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc.
2. tr. (fig.) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie.

îmbibat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. îmbiba)

1. (d. un corp solid) care este pătruns de un lichid sau de un gaz; impregnat, umezit.
2. (rar; fig) care este pătruns de o idee, de o teorie etc.; îndoctrinat.

îmbibat; umezit; umectat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT suffusus
2. FR humecté; trempé
3. EN soaked; tinged; wetted
4. DE benetzt; befeuchtet
5. RU смоченный
6. HU nedvesített, átitatódott; megnedvesedett, áztatott

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

desolvata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désolvater)

1. a elimina lichidul reținut de anumite substanțe prin îmbibare.

fularda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foularder)

1. (text) a îmbiba țesăturile cu soluții sau cu dispersii de colorant și mase de apret.

gonfla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gonfler)

1. tr., intr. a (se) umfla; a mări ceva în volum umplându-l cu gaz sau fluid.
2. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavități anatomice etc.) a-și mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid.
3. (anton.) a degonfla.

imbibiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imbibition, lat. imbibitio)

1. îmbibare cu un lichid.
2. pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc.

impregna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprégner, lat. impregnare)

1. a (se) îmbiba cu o substanță.