energie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énergie, lat. energia, gr. energeia)

1. capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o altă acțiune echivalentă.
2. forță, putere, vigoare.
3. fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni.

bioenergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bioenergy)

1. energie generată de activitatea organismelor vii.

hidroenergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hidroénergie)

1. energie produsă de apă în mișcare; energie hidraulică.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.

aerogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerogenerator)

1. instalație de transformare a forței eoliene în energie electrică.

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.

amplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.

anergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anergie)

1. pierdere a capacității de reacție a organismului față de antigenii unei anumite boli.
2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător.