Dictionar

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
 

biodiversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biodiversité)

1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.
 

biogeocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biogéocénose)

1. (biol.) complex natural în cadrul căruia biocenoza și biotopul se condiționează reciproc; biocenoză omogenă evoluând într-un mediu omogen; ecosistem.
 

continuitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)

1. faptul, însușirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei.
4. (anton.) discontinuitate.
 

intermigrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. inter-migration)

1. (biol.) migrație a două populații, una luând locul celeilalte.
 

inventaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. inventariare)

1. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise.