diversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diversité, lat. diversitas)

1. caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; stare care indică o pluralitate; varietate, felurime.
2. ~ culturală = existența unor culturi diferite în cadrul unei organizații sau societăți.
3. ~ lingvistică = realitatea existenței unor limbi diverse și multiple în lume încă de la originile umanității.

biodiversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biodiversité)

1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.

biodiversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biodiversité)

1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.

discord 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. discordo)

1. poezie lirică medievală provensală, cu o structură neregulată prin diversitatea strofelor sau chiar a limbilor.

eleat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. éléate)

1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.
2. care are un caracter static; eleatic.
3. școală ~ă = școală filozofică greacă de tendință idealistă ai cărei reprezentanți (Zenon și Parmenide) au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.
4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.

heteromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétéromorphose)

1. diversitate morfogenetică.
2. (med.) înlocuire a unei porțiuni dintr-un organ distrus.
3. (biol.) fenomen de regenerare prin care un organ amputat este înlocuit cu un organ de altă natură.
4. (bot.) regenerare a organului vegetal sub altă formă.

nuvelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nouvelle, it. novella)

1. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social.

pluralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pluralité, lat. pluralitas)

1. număr, cantitate mare; multiplicitate, pluritate, diversitate.