OK
X
apriorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apriorisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
care
consideră
cunoașterea
esenței
lucrurilor
anterioară
experienței
omului.
cazualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. casualisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
care
atribuie
întâmplării
cauzele
evenimentelor
și
ordinea
în
care
se
succedă
acestea.
dinamism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dynamisme)
1.
putere
vitală,
forță
de
acțiune,
de
mișcare.
2.
concepție
filozofică
idealistă
care
consideră
ca
factor
primordial
mișcarea,
forța
pură,
și
nu
materia.
eleat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. éléate)
1.
I.
care
se
referă
la
reprezentanții
școlii
filosofice
din
Eleea
sau
la
concepțiile
lor;
eleatic.
2.
care
are
un
caracter
static;
eleatic.
3.
școală
~ă
=
școală
filozofică
greacă
de
tendință
idealistă
ai
cărei
reprezentanți
(Zenon
și
Parmenide)
au
formulat
concepția
metafizică
după
care
diversitatea
și
mișcarea
lumii
sunt
simple
iluzii
senzoriale;
școală
eleatică.
4.
II.
adept,
membru
al
școlii
de
filozofie
din
Eleea;
eleatic.
evoluție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. évolution, lat. evolutio)
1.
formă
de
dezvoltare
care
presupune
acumulări
cantitative
treptate,
obiective
și
subiective,
în
viața
socială
și
care
pot
duce
la
schimbări
radicale,
calitative,
la
revoluție.
2.
teoria
~i
emergente
=
teorie
idealistă
și
metafizică
cu
privire
la
procesul
dezvoltării,
potrivit
căreia
apariția
noilor
calități
este
absolut
spontană
și
imprevizibilă.
3.
dezvoltare
în
timp
a
unui
fenomen
sau
proces,
a
unui
eveniment,
a
unei
ființe
etc.
4.
desfășurare,
curs.
5.
mișcare
largă
(circulară);
mișcare
de
ansamblu
executată
de
o
trupă,
de
o
navă,
un
avion
etc.
fenomenalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
potrivit
căreia
esența
lucrurilor
este
incognoscibilă,
cunoașterii
omenești
fiindu-i
accesibile
doar
manifestările
exterioare,
fenomenele.