arheometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + -metrie, fr. archéométrie)

1. disciplină arheologică care dezvoltă și utilizează metode de analiză fizică sau chimică și măsurători cantitative și calitative ale vestigiilor istorice.

contingenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contingenter)

1. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului.
2. a limita.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

cuantificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. quantification)

1. faptul de a cuantifica.
2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare.
3. ~a predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul.
4. introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice.

dinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamique)

1. adj. referitor la mișcare, la forță.
2. plin de mișcare, de forță; activ.
3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.
4. s. f. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor.
5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare.
6. ~a populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație.
7. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale.
8. disciplină care studiază aceste noțiuni.
9. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal.

evoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évolution, lat. evolutio)

1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
4. desfășurare, curs.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.