OK
X
autodirijare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dirijare)
1.
dirijare
a
unei
rachete,
a
unui
avion
cu
ajutorul
unor
aparate
și
dispozitive
instalate
la
bord.
teledirijare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (teledirija)
1.
acțiunea
de
a
teledirija;
dirijare
de
la
distanță
(prin
mijloace
de
telecomunicație);
telecomandare.
aducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)
1.
mișcare
de
apropiere
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
al
corpului.
2.
dirijare
a
apelor
către
locul
de
distribuire.
autodirijare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dirijare)
1.
dirijare
a
unei
rachete,
a
unui
avion
cu
ajutorul
unor
aparate
și
dispozitive
instalate
la
bord.
autotransfuzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autotransfusion)
1.
dirijare
a
sângelui
de
la
periferie
spre
inimă.
2.
autohemoterapie.
bus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bus)
1.
(inform.)
cale
de
dirijare
a
informațiilor.
2.
conductor
comun
al
mai
multor
circuite.
control
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrôle)
1.
verificare
a
unei
activități
pentru
a
urmări
mersul
ei
și
pentru
a
lua
măsuri
de
îmbunătățire.
2.
cifră
de
~
=
exponent
care
indică
limitele
cantitative
ale
producției;
lucrare
de
~
=
lucrare
scrisă
prin
care
se
verifică
periodic
cunoștințele
elevilor
și
studenților.
3.
urmărire
a
funcționării
unui
sistem
tehnic,
proces
tehnologic
etc.
4.
supraveghere
continuă
(morală
sau
materială).
5.
stăpânire.
6.
dirijare
a
propriilor
mișcări
și
manifestări.
7.
instituție
însărcinată
cu
supravegherea
unor
activități.
8.
(pl.)
registru
de
evidență
a
personalului
(și
a
animalelor)
unei
unități
militare.
convoiaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convoyage)
1.
(mil.)
dirijare
de
avioane
noi
pe
teatrele
de
operații.
2.
escortare
a
unui
convoi
de
nave.