convoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoi)

1. șir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcție; coloană; (spec.) cortegiu (funerar).
2. formație de vase care navighează sub protecția unei escorte.

convoiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoyage)

1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operații.
2. escortare a unui convoi de nave.

autotren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autotreno)

1. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile.

caravană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravane, /3/engl. caravan)

1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile).
2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
4. rulotă de turism.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

comodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. commodore)

1. grad de ofițer, superior căpitanului de navă, în marina engleză și americană.
2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi.

convoiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoyage)

1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operații.
2. escortare a unui convoi de nave.

cortegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corteggio, fr. cortège)

1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai.
2. (fig.) șir, înșirare.