anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.

autotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( auto1- + tipografie)

1. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

criptorebus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptorébus)

1. problemă enigmistică dificilă imagistic, în cadrul unui desen unitar, cu un titlu și o cheie, la care imaginile trebuie interpretate potrivit procedeului complex folosit în criptografie și rebus.

daghereotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. daguerréotypie)

1. vechi procedeu de a reproduce imaginile obiectelor pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod.

dioramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diorama)

1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul privește imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real.
2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de științe naturale.