coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

regulat, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (lat. regulatus)

1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite.
2. care se desfășoară fără abatere; obișnuit.
3. ordonat, uniform.
4. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente.
5. orânduit, sistematizat.
6. fără elemente care să distoneze; simetric, armonios.

vexil 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. vexillum, fr. vexille)

1. însemnele, steagul unei cohorte în armata romană.
2. trupă orânduită într-un anumit corp.
3. steag al unei nave, pavilion.