Dictionar

bus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bus)

1. (inform.) cale de dirijare a informațiilor.
2. conductor comun al mai multor circuite.
 

airbus

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s. propriu  
Etimologie: (fr., engl. airbus)

1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.
 

bambus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bambus, fr. bambou)

1. plantă exotică arborescentă, cu tulpină lemnoasă, dreaptă, goală pe dinăuntru, prevăzută cu noduri, foarte rezistentă.
 

busc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. busc)

1. ieșitură pe fundul unei ecluze.
 

buscai

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. bușcă)

1. bucățele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul.
 

buscat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. busqué)

1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
2. nas ~ = nas coroiat.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
 

buscula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bousculer)

1. refl. a (se) înghesui.
2. tr. (fam.) a hărțui.
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
 

adragant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.
 

aerobuz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobus, după engl. airbus)

1. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus.
 

aeroreactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroréacteur)

1. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.
 

afereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.