Dictionar

Rezultate principale (Bord.):

Bord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bord, germ. Bord)

1. fiecare dintre părţile laterale ale unei (aero)nave.

2. margine a unui profil de aripă de avion.

3. (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor.


Rezultate secundare (Bord.):

Abord

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)

1. abordare.

2. (chir.) cale de acces la un organ.


Babord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bâbord)

1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă).

2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave.


Borda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. border)

1. a garnisi cu bordură (1).

2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.


Bordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordage)

1. bordare.

2. înveliş exterior al corpului unei nave.


Bordee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordée)

1. ansamblul tunurilor de pe o navă.

2. salvă executată cu toate tunurile de acelaşi calibru ale unei nave dintr-un bord.

3. porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.

4. distanţă parcursă de un velier între două volte succesive.


Bordel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordel, it. bordello)

1. casă de prostituţie; lupanar.


Abord

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)

1. abordare.

2. (chir.) cale de acces la un organ.


Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Abordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. abordare.

2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Abordor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.


Acosta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.

2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.