Dictionar

întreciocnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întreciocni)

1. ciocnire reciprocă; lovire unul de altul.
2. (fig.) contrazicere.
 

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

coliziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.
 

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.
 

crepitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépitation)

1. trosnitură produsă de ciocnirea extremitățile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.
 

impact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impact, lat. impactus)

1. coliziune a două sau a mai multor corpuri, dintre care cel puțin unul este în mișcare.
2. ciocnire, incidență.
3. (fig.) efect de șoc, de surpriză.
4. influență, efect.
5. contact, lovire.
6. relație; întâlnire, incidență.
7. prezență.
 

percuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. percussion, lat. percussio)

1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
2. lovire, ciocnire, izbire.
3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.
4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.
5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.