Dictionar

bord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bord, germ. Bord)

1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave.
2. margine a unui profil de aripă de avion.
3. (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor.
 

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
 

babord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bâbord)

1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă).
2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave.
 

borda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. border)

1. a garnisi cu bordură (1).
2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.
 

bordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordage)

1. bordare.
2. înveliș exterior al corpului unei nave.
 
 

bordel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordel, it. bordello)

1. casă de prostituție; lupanar.
 

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
 
 

abordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
 
 

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.
 

acort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.
2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.