bordel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordel, it. bordello)

1. casă de prostituție; lupanar.

bordelez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bordelais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bordeaux.
2. s. f. sticlă cu fundul în formă de pâlnie.

lupanar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. lupanar)

1. stabiliment unde se practică prostituția; bordel.
2. (fig.) loc de acuplare.

prostituție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prostitution, lat. prostitutio)

1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.
2. casă de ~ = bordel.
3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.

toleranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.