neobișnuință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + obișnuință)

1. faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință.

consuetudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consuetudo)

1. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină.

creofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. créophagie)

1. (despre insecte) faptul de a se hrăni cu carne, de a fi carnivor.
2. obișnuință de a se hrăni cu carne.

habitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habitude, lat. habitudo)

1. obișnuință; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.

narcomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. narcomanie)

1. obișnuință morbidă de a lua narcotice.

opiomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opiomanie)

1. obișnuință de a consuma opiu; intoxicație cu opiu.

profesional, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. professionnel)

1. I. care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie.
2. referitor la învățarea unei profesii, a unei meserii.
3. care este folosit de oamenii de meserie, de specialiști etc.
4. secret ~ = informație pe care o deține cineva, legată de profesiunea sa.
5. școală ~ă = instituție de învățământ care pregătește cadre de muncitori calificați.
6. boală ~ă = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie.
7. II. cu obișnuința unui profesionist.