Dictionar

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 
 
 
 

epecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. époecie)

1. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii.
 

habitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habitude, lat. habitudo)

1. obișnuință; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.