Rezultate secundare (Naturii.):
Cercetător al naturii
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT naturae indagator; naturalista
2. FR explorateur de la nature
Protecţia naturii
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR protéction de la nature
3. EN nature preservation; protection of the nature
4. DE Naturschutz
ştiinţele naturii
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT scientia naturalis; scientia amabilis
2. FR sciences naturelles; histoire naturelle
4. DE Naturkunde; Naturgeschichte
5. RU естествознaние
Abate (2)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Absurd, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Acţionalism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.
Alopatie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopathie)
1. procedeu terapeutic opus homeopatiei, bazat pe mijloace contrare naturii bolii.
Animism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)
1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.
Animist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. animiste)
1. I. referitor la animism, credința că orice lucru are un suflet.
2. care profesează animismul, este marcat de animism.
3. II. adept al animismului.
4. persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.