Dictionar

Rezultate secundare (The):

Themă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thème, gr. thema)

1. diviziune teritorial-administrativă şi militară a Imperiului Bizantin în care cele două puteri - ostăşească şi civilă - erau încredinţate unui strateg numit de împărat şi dependent direct de acesta.


Theravada

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sanscr. theravada „calea bătrânilor”)

1. școala de budism cea mai proeminentă astăzi în țările din Asia de Sud-Est și Sri Lanka; hiuayana.


Thesis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thèsis, lat., gr. thesis)

1. timpul tare, accentuat al unei formule ritmice.


Theţi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thêtes)

1. pl. (în Grecia antică) ţărani care, pierzându-şi micile proprietăţi, erau siliţi muncească pe pământurile aristocraţilor sau vagabondeze.


Acerateriu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.

2. (var.) aceratherium.


Antiapartheid

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + apartheid)

1. contra politicii de apartheid.


Hinayana

Parte de vorbire: s.
Origine: (sancr. hinayana, calea îngustă a mântuirii)

1. denumire a budismului timpuriu şi a orientării rămase fidelă acestuia; theravada.


Irbis

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Irbis)

1. (zool.) panteră asemănătoare cu leopardul, din regiunile muntoase ale Asiei; leopardul zăpezilor (Panthera uncia, anterior Uncia uncia).


Luteran, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. lutheranus, germ. Lutheraner)

1. I. referitor la luteranism, care ține de luteranism.

2. în concordanță cu doctrina lui Luther.

3. II. adept al luteranismului (religie protestantă conformă cu doctrina lui Luther).

4. cel care urmează doctrina lui Luther.

5. (var.) (înv.) liutirean, (înv.) luter, (reg.) lutran.


Luteranism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luthéranisme)

1. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esenţială pentru „mântuire” credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat.