Rezultate secundare (The):
Themă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thème, gr. thema)
1. diviziune teritorial-administrativă şi militară a Imperiului Bizantin în care cele două puteri - ostăşească şi civilă - erau încredinţate unui strateg numit de împărat şi dependent direct de acesta.
Theravada
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sanscr. theravada „calea bătrânilor”)
1. școala de budism cea mai proeminentă astăzi în țările din Asia de Sud-Est și Sri Lanka; hiuayana.
Thesis
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thèsis, lat., gr. thesis)
1. timpul tare, accentuat al unei formule ritmice.
Theţi
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thêtes)
1. pl. (în Grecia antică) ţărani care, pierzându-şi micile proprietăţi, erau siliţi să muncească pe pământurile aristocraţilor sau să vagabondeze.
Acerateriu
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Antiapartheid
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + apartheid)
1. contra politicii de apartheid.
Hinayana
Parte de vorbire: s.
Origine: (sancr. hinayana, calea îngustă a mântuirii)
1. denumire a budismului timpuriu şi a orientării rămase fidelă acestuia; theravada.
Irbis
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Irbis)
1. (zool.) panteră asemănătoare cu leopardul, din regiunile muntoase ale Asiei; leopardul zăpezilor (Panthera uncia, anterior Uncia uncia).
Luteran, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. lutheranus, germ. Lutheraner)
1. I. referitor la luteranism, care ține de luteranism.
2. în concordanță cu doctrina lui Luther.
3. II. adept al luteranismului (religie protestantă conformă cu doctrina lui Luther).
4. cel care urmează doctrina lui Luther.
5. (var.) (înv.) liutirean, (înv.) luter, (reg.) lutran.
Luteranism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luthéranisme)
1. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esenţială pentru „mântuire” credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat.