OK
X
arminianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. arminisme)
1.
doctrină
protestantă
fundată
de
episcopul
olandez
Arminius,
care
combătea
rigorismul
calvinist.
biblic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. biblique)
1.
referitor
la
Biblie;
din
timpul
evocat
de
Biblie;
(prin
ext.)
străvechi.
2.
societate
~ă
=
asociație
protestantă
fondată
pentru
studiul
și
răspândirea
Bibliei.
confirmație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confirmation, lat. confirmatio)
1.
ritual
catolic
oficiat
(de
un
episcop),
în
vederea
întăririi
botezului
pentru
copiii
care
au
împlinit
șapte
ani.
2.
act
prin
care,
în
confesiunea
protestantă,
se
confirmă
jurământul
botezului
înainte
de
împărtășanie.
congregaționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrégationalisme)
1.
mișcare
protestantă
din
Anglia,
care
revendica
autonomia
bisericilor
locale
față
de
stat
și
nega
ierarhia
ecleziastică.
convent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. convent, lat. conventus)
1.
consiliu
al
unei
mănăstiri,
al
unui
ordin
călugăresc.
2.
for
suprem
în
biserica
protestantă,
format
din
clerici
și
laici.
3.
adunare
generală
a
francmasonilor.
fundamentalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fondamentalisme)
1.
mișcare
religioasă
de
origine
protestantă
care
dezvoltă
credința
într-un
singur
sens
al
cărții
fundamentale
a
unei
biserici,
propovăduind
intoleranța
față
de
alte
credințe.