Dictionar

confirmație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confirmation, lat. confirmatio)

1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani.
2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie.
 

estruos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. estroso)

1. înzestrat cu o creativitate fertilă; original; împlinit.
2. caracterizat printr-un comportament ciudat și neobișnuit; bizar, capricios.
 

revolut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révolu, lat. revolutus)

1. care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit.
2. (vorbind de un astru) care a finalizat, și-a parcurs ciclul.
3. (bot.; despre unele părți ale plantelor) răsfrânt, întors în afară, în jos.
 

tantalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (I. fr. tantalique, din Tantal, personaj mitic; II. fr. tantalique, din tantale + -ique)

1. I. (despre chinuri) care se referă la suferințe provocate de dorințe, nevoi ce nu pot fi împlinite.
2. II. (chimie) legat de tantal, care aparține tantalului.
 

fată-mamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)

1. tânără necăsătorită care așteaptă sau are un copil, chiar dacă uneori nici nu a împlinit vârsta majoră.