Dictionar

ragazza

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. ragazza)

1. persoană de sex feminin la vârsta adolescenței; fată.
2. tânără care lucrează într-un magazin; vânzătoare.
3. (în contrast cu femeia căsătorită, poate indica și o vârstă mai înaintată) femeie necăsătorită.
 

signorina

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. signorina)

1. titlu de curtoazie și respect cu care se adresează sau se referă la o fată tânără sau, mai general, femeie necăsătorită, indiferent de vârstă; domnișoară.
 

domnișoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (doamnă + -ișoară)

1. apelație folosită pentru a desemna o fată tânără sau o femeie (presupusă) necăsătorită sau pentru a se adresa acesteia; duduie.
2. ~ de onoare = fată tânără care însoțește mireasa la cununie; fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.
3. (învechit) tânără care făcea parte din păturile privilegiate.
4. (învechit) fiică, fată de domn.
5. (regional) (ornit.) femeiușca sticletelui; domniță.
6. (regional; la plural) (bot.) cârciumărese.
 

nenevestită

Parte de vorbire:  adj. fem. (regional)  
Etimologie: (ne- + nevestită)

1. care nu este măritată; necăsătorită, nemăritată.
2. (antonime) căsătorită, măritată.
 

fată-mamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)

1. tânără necăsătorită care așteaptă sau are un copil, chiar dacă uneori nici nu a împlinit vârsta majoră.