Dictionar

Rezultate secundare (Jos.):

Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Animal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. animal)

1. s. n. fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc.

2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte.

3. adj. de animal, propriu animalelor.


Animalic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.

2. (fig.) josnic, brutal, inuman.


Antiperistaltic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipéristaltique)

1. mişcări ~ce = mişcări care contractă esofagul, stomacul şi intestinele de jos în sus.


Ascensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.

2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).

3. (fig.) creştere, dezvoltare.

4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.

5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.