abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

actograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activității ritmice comportamentale a animalelor.

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale.

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.

acvicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquicole)

1. referitor la acvicultură, la creșterea animalelor și a plantelor acvatice.
2. care trăiește în apă, în mediu acvatic.

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.