Dictionar

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.
 

biblic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biblique)

1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.
 

biblist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bibliste)

1. specialist în biblistică.
2. specialist în studiul Bibliei; biblicist.
 

biblistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Biblistik)

1. aplicarea academică a unui set de discipline diverse la studiul Bibliei; studiul academic al Bibliei și al textelor conexe.
 

cherubin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chérubin, lat. cherubin)

1. (în Biblie) înger de rang inferior; heruvim.
2. (în arta creștină) cap, bust de copil, cu două aripi.
3. (fig.) copilaș frumos, îngeraș.
 

Ecleziast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ecclésiaste)

1. una dintre părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon.