Dictionar

canoe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canoë, engl. canoe)

1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni.
2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi.
3. sport nautic cu această ambarcație.
 

noemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. noème, gr. noema)

1. (fil.) idee, conținut al gândirii.
2. (lingv.) semnificatul unui glosem.
 

noematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. noematico)

1. care se referă la noemă.
 

noetic, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. noétique, gr. noetikos; II. germ. Noetik)

1. I. care se referă la actul cunoașterii, la aspectul intelectual al gândirii, la noesis.
2. II. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie.
 

noetic, -ă (2)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. noetico)

1. referitor la Noe și la epoca biblică respectivă.
 

noetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Noetik)

1. ramură a filosofiei metafizice și a filozofiei spiritului referitoare la intelect și gândire; studiul sau teoria cunoașterii, a gândirii; gnoseologie, (rar) epistemologie.
 

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.
 

canadiană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canadienne)

1. haină de vânt, scurtă, făcută dintr-un material impermeabil; vindiac.
2. (la amerindieni) canoe cu extremitățile ridicate, acționată de vâsle.
3. femeie care face parte din populația Canadei sau este originară de acolo; canadiancă.
 

canoist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canoéiste)

1. sportiv la întrecerile de canoe.
 

canota

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. canoter)

1. a se deplasa cu o canoe, de obicei prin ramare; a vâsli.
 

noetic, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. noétique, gr. noetikos; II. germ. Noetik)

1. I. care se referă la actul cunoașterii, la aspectul intelectual al gândirii, la noesis.
2. II. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie.
 

noetic, -ă (2)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. noetico)

1. referitor la Noe și la epoca biblică respectivă.