autoconducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. self-government)

1. conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau prin reprezentanții ei.

avangardism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.

balneogeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balnéogéologie)

1. studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă.

birou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.
4. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.

cub

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cube, lat. cubus)

1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele.
2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice).
3. (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) ~ = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă.

ecosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eco2- + -sferă)

1. strat sferic în care doza de radiații (luminoase, termice etc.) emise de un Soare central favorizează dezvoltarea materiei vii pe planetele aflate în zona respectivă.