zona

Parte de vorbire:  s.f. art.  
Etimologie: (fr. zona, cf. gr. zone – centură)

1. sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv.
2. ~ Zoster = boală infecțioasă virotică, localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și erupții eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali.

zonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zone)

1. porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene.
2. suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune.
3. (silv.) suprafață denumită convențional după o plantă-tip.
4. spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții.
5. întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector.
6. (inform.) parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale.
7. (tehn.) denumire a unor părți din furnal.
8. întindere, extensiune a ceva.
9. arie, regiune a corpului.
10. fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice.
11. fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre.
12. porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele.
13. (fiz.) bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune.

zonă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT zona
2. FR zone
3. EN zone
4. DE Zone; Erdgürtel
5. RU зонa
6. HU öv, övezet, zóna

aminofenazonă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aminophénasone)

1. medicament din antipirină, cu acțiune febrifugă și analgezică; amidopirină.

asezona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assaisonner)

1. a pune ingrediente într-o mâncare.

bazona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. basaner)

1. a pune un bazon, a cârpi cu bazoane.

blazona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blasonner)

1. a reprezenta, a descrie în termeni heraldici elementele componente ale unui blazon, ale unei steme.

catazonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catazone)

1. zona cea mai adâncă (cu șisturi cristaline) de transformare metamorfică a Pământului.

epizonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épizone)

1. zonă de transformare metamorfică între suprafața Pământului și adâncimi de 4-6 km.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

aeroportuar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroportuaire)

1. referitor la aeroport (ex. zonă aeroportuară).

afotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
3. (antonim) eufotic.

agrocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.

amidopirină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidopyrine)

1. medicament din antipirină, cu acțiune febrifugă și analgezică; piramidon; aminofenazonă.