terestru

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terrestris; terraneus; geophilus
2. FR terrestre
3. EN terraneous; terrestrial
4. DE terrestrisch; irdisch; erdig; landbewohnend
5. RU нaземный; земляной; сухопутный
6. HU földi

terestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terrestre, lat. terrestris)

1. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc.
2. de natură materială.

aeroautomobil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + automobil)

1. vehicul terestru care se poate susține deasupra solului prin o pernă de aer.

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.

calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

centrosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrosphère)

1. partea centrală a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate și gazificate; barisferă, metalosferă.
2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului.

circumterestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumterrestre)

1. care înconjură globul terestru; periterestru.

defilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défilé)

1. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri.