calm, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. calme)
Etimologie: (fr. calme)
1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.