adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.

diadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyade)

1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii.
3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații.
4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică.
5. (în versificație) grup armonic de două vocale.

matriliniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matrilinéaire)

1. (despre sistemul de filiație și organizare socială) în linie maternă.

patriliniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patrilinéaire)

1. (despre sistemul de filiație și de organizare socială) în linie paternă.

planifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. planifier)

1. a întocmi un plan (II, 6); a organiza, a coordona și a conduce (activitatea economico-socială) pe bază de plan.
2. a prevedea, a include într-un plan.

subiectivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subjectivisme)

1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect.
2. (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor.
3. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva.